„Fericirea n-o descoperi când ai realizat ceva, ci înainte, când îți dai seama că vei atinge acel ceva.”
Kilian Jornet
Nimeni nu duce un lucru la extrem fără să iubească să facă acel lucru! Eu am spus DA de aproximativ 3 ani alergării. Am petrecut mult timp împreună, am trecut prin momente dificile, curse pierdute, o accidentare, dar și prin momente frumoase, inexplicabil de frumoase ca finish-ul de la Apuseni4Ultra!
Hai să începem cu ce este defapt Apuseni4Ultra!
-2 alergători
-4 ultra consecutive(în zile consecutive)
-315km
-11.200m diferență de nivel acumulată
– +50h de efort
-multă voință, răbdare și seriozitate
-o aventură
-un test de maturitate
-o experiență
-un vis devenit realitate
Aș putea să continui lista…
Au trecut câteva zile de la finish și am început să îmi revin. Am vrut să scriu acest articol la rece, nu când totul părea perfect!
Eu cred că cel mai fericit alergător este acela care are perechea potrivită de pantofi! Cel puțin așa sunt eu…
Am tendința să fiu puțin exagerat, perefecționist în tot ceea ce ține de alergare, mai ales de ce se întâmplă în spatele ei! Vreau să mă bucur de ea…
„E momentul în care nimeni nu îmi poate spune că greșesc!”
Peter Herman
Am avut norocul să fiu încălțat cu ce îmi place! Cu pantoful acela care parcă te așteptă să îl încalți…
Așa am fost eu și Cloudventure!
Am petrecut destul timp împreună cât să ne cunoaștem. Am încercat împreună să facem picioarele să se simtă cât pot ele de bine! Am colaborat după apariția primei bășici și am gestionat-o atât de bine încât pe total au fost 2! Știu că nu sună bine, dar e normal…era anormal să fie mai mult de 3 și să nu mă lase să îmi termin cursa!
Vreau să îi laud puțin…😊 Au de ce! M-au cărat 4 zile, fără să am probleme cu articulațiile! M-au cărat 4 zile fără să se desfacă vreodată șiretul fără să îl las eu! I-am dus 4 zile prin toate tipurile de soluri posibile de la iarbă umedă, la stânci. S-au descurcat peste tot! Mi-au oferit stabilitate și un plus de siguranță!
Fiecare erou are costumul lui, al meu conține pantofii de alergare!
Când i-am încălțat în fiecare dimineață știam că nu mai este cale de întoarcere! Orice ar fi voi merge mai departe! Parcă îmi intram în rol, treceam de la Fleșer Viorel la Kilian Jornet! Va urma…😉
„Run on clouds.”
ON RUNNING
E adevărat…Așa a fost!
Hai să intrăm puțin mai serios în detalii:
Am avut la dispoziție 2 perechi de pantofi ON Cloudventure, 1 pereche ON Cloudstratus.
Nu pot să vă estimez exact cât am alergat cu fiecare pereche…
Am început ”cursa” în Cloudventure, prima zi nu am avut în program nici o porțiune mai mare de 500m de asfalt! Din cei 100km cu 4100m diferență de nivel!
Am schimbat pantofii o singură dată în prima zi, deoarece pe la kilometrul 40 ne-am rătăcit puțin și am coborât printr-un râu până la punctul de întâlnire cu echipa de suport. Am alergat cam 2 km prin acest râu…iar pantofii s-au descurcat foarte bine, plasa din care sunt făcuți lăsa foarte ușor să circule apa, nu am simțit niciun discomfort!
Un alt punct notabil ar fi faptul că pe finalul zilei, ultima urcare, urcarea pe vârful bihor, a fost una ”ca pe casă”. În plus, a fost una tehnică cu pietriș și bolovani, unde m-a salvat de câteva ori ”botul de rață”, multe pietre plecau la vale și se întorceau peste vârful pantofului.
Apusul pe Vârful Curcubăta Mare
Ziua 2, dacă pantofii nu erau ok, puneam punct! În ziua a doua a cursei m-am resimțit destul de bine după prima mea sută!!! Am făcut câteva decizii înțelepte și am ajuns cu bine la finish(Beliș). Nu am avut nici o jenă, nici nu i-am simțit în picioare, totul a decurs perfect! Aici, am avut o bucată destul de lungă pe asfalt unde am încălțat perechea de Cloudstratus. A fost un sentiment special, pace-ul a sărit de la 7:00 la 5:20, simțeam că am prins puteri! Să nu mai zic, alergam și pe urcări!
Ziua 3 a avut una dintre cele mai frumoase bucăți din traseu, Scărița Belioara…
Cea mai tehnică porșiune din traseu, în coborâre! Stâncă, pantofii uzi deaorece am trecut printr-o mlaștină…Teritoriul perfect pentru un mega test. A trecut cu brio! M-am simțit stabil și în siguranță!
Ziua 4 a fost bestial! Am avut și asfalt, am avut chei, am avut coborâri tehnice, urcări abrupte….tot ce ai nevoie să vezi dacă pantoful pe care îl porți îți place!
Nu am avut vreo problemă…
Eu mă declar mulțumit de aceste modele! Au rezistat, mai mult, m-au făcut să mă simt bine, să mă bucur de alergare, de peisaj, de aventură în sine!
A fost perfect! Am stat mult să mă gândesc ce nu mi-a plăcut la pantofii de alergare , ce m-a deranjat în timpul cursei… Nu am găsit nimic esențial, cred că orice fel de problemă care apărea pe această parte ar fi dus la un eșec!
Am trăit niște clipe extraordinare în acești pantofi! A fost ceva unic și sunt mândru că am fost încălțat în ON!
”Căutăm ceva diferit!”
Nandi Csender, una dintre primele conversații
Mulțumesc ON Romania pentru încredere! Cred că vom face treabă bună împreună!
FINISH!
Ce am prezentat mai sus este impactul pe care l-au avut pantofii asupra acestui eveniment! Nu a fost doar atât, a fost vorba și despre oameni….în episodul următor!
Produsele pe care le-am folosit le puteți găsi aici:
Nu degeaba sunt trecuți ca și pantofi de cursă. În ultima perioadă, având în vedere că antrenamentele s-au schimbat, am trecut de la antrenamente de viteză la antrenamente forte lente cu distanțe foarte lungi, nu am reușit să mă bucur 100% de acest pantof! Este timp…
Detalii tehnice:
-Technology: READY, SET, FLOW- o talpă formată din 18 ”pernuțe” (cloud adaptive) și tehnologia de amortizare Helion au rol de a transforma orice impact într-o accelerație.
-Lightweight comfort: noul model de cauciuc ajută la o aderență mai bună pe asfaltul umed, materialul din ”plasă” ajută piciorul să respire.
-The New Shortcut to Runner’s High: o nouă generație de pantofi, design unic, dedicat pentru sportivii de pe podium
-Activități: antrenamente rapide, curse până în 21 km
-Dedicat: alergării pe asfalt
-Amortizare:moderată
-Stabilitate:neutră
-Greutate: 235g
-Drop:6mm
Ce am văzut eu la acest pantof?
Datorită structurii acestuia te obligă să ai o alergare în viteză! M-a uimit greutatea, sunt foarte ușori! Spre diferență de un model de pantof de la un alt brand, acesta te lasă să îți folosești tehnica de alergare(nu influnțează deloc tehnica alergării), ci chiar impune un pas corect( aterizare pe pingea).
AVANTAJE:
-greutatea
-structura, conturul pantofului este întărit
-șireturile și sistemul de depozitare al acestora
-amortizarea
DEZAVANTAJE:
-te-ai aștepta de la acest pantof să alergi la nesfărșit, totuși după 21km parcă nu mai oferă aceași comoditate
Urmează să alerg la finalul lunii iulie (30 iulie- 2 august) Apuseni4Ultra! Pe scurt e vorba de vreo 320km cu +9000m elevație pe potecile turistice din munții Apuseni. 4 zile de alergare, 2 sportivi, puțină nebunie și multă voință!
Astăzi o să vă spun în ce voi alerga cele 4 curse consecutive de ultra!
ON CLOUDVENTURE
Numele deja sună a o aventură…
Brandul ON mi-a trimis în test mai multe modele de pantofi pentru alergare…(povestea continuă)!
Cine este defapt ON?
ON este un brand elvețian de echipament sportiv( alergare) care își dorește ca prin inovațiile lor SĂ SCHIMBE LUMEA ALERGĂRII! E o poveste destul de interesantă în spatele acestor produse, dar astăzi vom vorbi strict de modelul CLOUDVENTURE!
Detalii tehnice:
-Technology Missiongrip: talpa pantofului are un design special pentru alergare montnă, oferind o aderență foarte bună și in același timp prin spuma ”zero-gravity” o amortizare ușoară.
-Techincal Mesh: materialul din ”plasă” care permite piciorului să respire
-Own the downhill: proiectat în așa fel încât să te propulseze înspre vârfi și să îți permită, simultan, o amortizare eficientă pentru coborâre.
-Destinat alergării pe trail sau teren variat
-Amortizare:moderată
-Stabilitate: neutră
-Lățime: normală
-Greutate:295 g
-Drop:6 mm
Acum ce ne interesează cu adevărat… În opinia mea, indiferent de brand pantoful trebuie să ți se potrivească!
Am alergat cu această pereche de pantofi peste 90km!
Ce pot să vă spun eu?
La prima vedere mi s-a părut că am de-a face cu niște pantofi masivi, greoi. Însă după prima alergare s-a dovedit contrariul! Mi-au oferit o senzație plăcută, tehnica alergării nu a fost deloc afectată. În plus, după 10 km nu i-am mai simțit în picioare!
Avantaje:
-amortizare foarte bună
-foarte bună aderență pe toate suprafețele. Le place la nebunie noroiul și pietrișul, oferind și o bună stabilitate!
-așezare foarte bună a crețelor. Deși eram sigur că după o trecere printr-o zonă noroioasă pantoful se va îngreuna, la scurtă vreme după ce am trecut din acea zonă noroiul a început să cadă ”de bună voie”!
-grip foarte bun pe suprafețe stâncoase, indiferent dacă este umed sau nu
-ȘIRETURILE- am avut o problemă majoră cu dezlegatul șireturilor în timpul alergărilor cu modele de la alte brand-uri. Îmi plac atât șireturile, cât și sistemul super simplu și eficient pentru ”depozitare”.
-culoarea
Dezavantaje:
-nu acceptă viteză pe asfalt, influențează mult pace-ul. Cred că de la supradimensionarea ”pernuțelor”. Făcând o comparație, se comportă ca o mașină de teren echipată pentru un concurs foarte greu, noroaie, ploaie, stânci, …care o scoți pe asfalt!
-până astăzi, nu îmi plăcea partea din față a pantofului (”botul de rață”), mi se păre că îmi taie din mobilitate, nu mă pot juca chiar cum vreau eu… De ce zic până azi? Deoarece mi-a salvat unghiile. O piatră destul de mare s-a rostogolit peste piciorul meu…
PLUS:
Am reușit să ies cu ei și într-o scurtă expediție cu rucsacul în spate. Experiența? Superbă! Amortizarea foarte bună m-a ajutat să nu simt mai deloc greutatea din spate, iar faptul că eram încălțat cu niște ”semighete”, ci nu cu un bocanc greoi de munte, mi-a schimbat mult viteza de croazieră!
Zile întregi am studiat hărți și mă găndeam la ce ar putea să mă țină motivat să alerg!
Inițial m-am gândit la o idee mai veche care suna cam așa ”Arc peste Carpați”, dar am zis să restrâng puțin numărul de kilometrii, elevație, etc. . Și așa am descoperit că Sovereșan Andrei nu a alergat toate grupările Carpatice…a rămas ceva, a rămas un munte ce îl aveam în spatele casei!
După lungi căutări am ajuns la concluzia că nu a mai făcut nimeni asta până acum, mai ales într-un interval așa scurt de timp! Nu am mai stat pe gânduri și am început să caut trasee care să îmi îndeplinească cerințele!
Am ajuns la ”Apuseni4Ultra” în 320km, 4 zile, +9500m elevație!
De ce sunt așa motivat să reușesc acest lucru?
Vara aceasta este liniștea dinaintea furtunii! Urmează un an școlar de foc, decisv pentru viitorul meu!
Mi-am dorit mereu ca la 18 ani să fac ceva nebunesc, să țin minte cu drag că am avut un test de maturitate!
Să îmi petrec timpul muncind la ceea ce iubesc, să improvizez și să îmi testez limitele!
Să găsesc un compatriot de ”suferință”, să ne descoperim și să ne împărtășim din experiențe!
Am vrut să găsesc un motiv să fiu implicat deplin în pasiunea mea și să arăt și altora că nimic nu este imposibil!
Am vrut un cadou bestial de ziua mea… nu un cadou comun-ce mi-ar aduce fericie momentan!
Vreau să am amintiri!
Vreau să alerg!
Vreau să fac și alte persoane să alerge!
Povestea nu e doar despre mine/ e despre noi
Am căutat persoane care mi-ar fi plăcut să mă însoțească…
Din start aveam 2 variante…Istvan Szokolszky sau Sovereșan Andrei! Ambii au fost foarte încântați de idee! Împreună cu unul dintre cei doi eram sigur de reușită! Cu ambii totul este posibil! Vom vedea…
”În viață spre deosebire de șah, jocul continuă și după mat.”
Isaac Asimov
Am lipsit ceva timp…
Nu am mai postat nimic în ultima perioadă, deși părea că am prins avânt și că nu o să vă mai dau pace de acum înainte(de atunci înainte) cu postări despre ”aventurile” mele în alergare.
Chiar după ce am descoperit pasiunea asta, scrisul, și am dat startul la articole pe blog, am început să realizez că viața în continuare nu va fi tocmai roz! Nu o să vorbesc în continuare despre ”covid-19”, ci despre cum am ajuns să privesc altfel situația…
Vedeam cum încet, pe rând, tot mai multe planuri, evenimente, visuri se prăbușeau. Tot mai multe griji, probleme, sarcini neplăcute, exces cuprindeau viața de zi cu zi.
În acest timp, gândurile mele erau clare! Există viață și după pandemie! Problema este cum abordăm viața de după și din timpul acestei ”crize”. Eram foarte conștient că nu o să mai îmi revăd colegii prea curând , eram convins că va urma o lungă perioadă fără competiții, multe activități și practici acum trebuie să devină rutină și cel mai important chiar dacă multă lume nu observă eu consider că ni s-a accentuat dreptul la alegere! De tine depinde ce vrei să faci! Cum îți folosești timpul cu folos, în favoarea ta, cum îți organizezi ziua, săptămâna, viața de acum înainte, care sunt prioritățile!
De aici au pornit multe dispute cu mine…Simțeam că îmi pierd motivația să alerg, încercările de a respecta un program păreau imposibile, îmi ocupam prea mult timpul cu cerințe care nu aveau sens. Așa că mi-am propus să schimb strategia! Eu aleg ce vreau să fac pentru mine! Eu îmi stabilesc țelurile! Eu îmi stabilesc obiectivele! EU STABILESC CE E IMPORTANT PENTRU MINE!
Sună narcisist, dar ce am spus mai sus nu relateză acțiunile ce au loc după aceste alegeri. Oricum sunt de părere că narcisismul îl putem folosi în folosul comunității:
Ok! Următorul pas a fost să îndeplinesc ce am zis mai sus…
Așa a apărut…
Vă spun în episodul următor! Stați pe baricade, urmează ceva frumos!
”Când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău!”
Paulo Coelho
Am terminat întreg semimaratonul de la Păltiniș, dar am fost prea rupt să caut în drumul spre casă următorul concurs :))
Am luat vreo 3 zile pauză și mă gândeam serios dacă chiar îmi place așa mult ”alergarea asta”…
Culmea-în a patra zi după concurs am ieșit iar la alergat. Când m-am întors acasă eram cu ochii în monitor după alte concursuri…
Am găsit ceva interesant la Târgu Mureș, o cursă de 12,5km cu 315m dif. nivel din cadrul Xterra Romania Accenture(o competiție internațională cu foarte multe probe de concurs: triatlon, duatlon, aquatlon, cros de noapte și crosul meu). Ce vreau să subliniez aici este următorul aspect: la momentulactual, sunt membru al clubului Xterra Sport Bihor…primul podium a fost la Xterra Romania Accenture!!!!
Interesant nu?
Pe vremea aia, nu știam eu exact care îi treaba cu triatlonul ăsta…Știam probele, dar nu prea știam distanțele. E, acum sunt informat, un full ironman înseamnă 3,8km înot, 180km bicicletă, 42km alergare, half-ironman îi pe jumate și mai este sprint și olimpic! Tentant, nu? Mi se părea aproape imposibil să facă cineva așa ceva…aproape deoarece dacă există Tibi Ușeriu să alerge la Arctic sunt și ”nebuni” să facă treaba asta. -poate o să se întâmple și asta cândva :))
Crosul avea două probe12,5km și 25km. Parcă nu aveam puterea necesară să alerg încă un semi +4km…așa că am ales să alerg 12,5km. M-am înscris Miercuri! Vineri era concursul!
Joi seara am plecat către Târgu Mureș…Am avut o noapte grea, Luca a avut chef de povești! În cameră era prea cald…Așa că, dimineața aveam un chef nebun de stat în pat. Nu aveam nici cea mai mică voință să alerg! După micul dejun am prins puțin curaj și am decis să încerc.
Înainte de start
Startul era de pe platoul Cornești! Am ajuns cu jumătate de oră înainte de start acolo. Am ridicat kitul și ne-am îndreptat spre mașină, lângă noi a parcat un Austriac care ne-a salutat respectuos în Română :)) wow. Ne-a întrebat de unde se ridică kitul…După ce s-a întors m-a întrebat dacă ne vedem și mâine la triatlon, răspunsul a fost ”nu” (nu știam exact în acel moment dacă voi termina 12km, să și inot, să mă dau cu bicicleta…clar nu. Aveam în cap numai experiența de la Duatlon Țara Bârsei).
Răspunsul lui: ”Ok! But tonight at the Dracula Night Run we will run together! No?”
Deja mă simțeam prost…El participă la trei probe și eu nu sunt în stare să alerg 12km!?
STARTUL:
Am mers împreună cu acel domn la start…Acolo mi-a mai atras privirea un alt domn…
”Pun pariu că și el aleargă 25 km așa , de încălzire, pentru mâine!”
Vi se pare cunoscut ? Mie da! Acum, el este omul care mă îndrumă! El este omul de care depind cel mai mult! El este omul care m-a acceptat în grupul Xterra! El este omul care a văzut ceva în mine! El este omul care mă sprijină și îmi dezvăluie toate tainele sportului!El este omul care mi-a dat din apa lui încă de la prima alergare împreună! El este omul care împreună cu Kinga m-au primit în casa lor fără să mă cunoască 100%! El este omul care are încredere în mine! El este omul care mi-a schimbat viața!
Pe lângă toate acestea…are ceva aparte! O comunitate superbă! Oameni pe care nu îi întâlnești oriunde! Și ei m-au primit în familia Xterra, chiar dacă, am apărut de nicăieri! Nu eram din Oradea, nu aveam tangențe cu nimeni din club…și totuși, eram cu ei! Acum, cunosc personal o bună parte din echipă, am descoperit niște persoane unice nu doar prin caracter și înfățișare, ci și prin ”vis”! Nu oricine își propune să devină un ”Ironman”, mai mult decât atât, SĂ REUȘEASCĂ!
De multe ori mă întreb cum am ajuns să fac parte din această familie! Probabil e biletul câștigător la lotto! :)) ( Nu se compară! E mai mult…mult mai mult…) Probabil fără această familie, alergarea era o experiență și atât! Pe această cale le mulțumesc enorm tuturor membrilor clubului! Cât pentru tine, Istvan, mulțumirile sunt sigur că o să fie speciale!
Mai contează ce s-a întâmplat la concurs? Coincidență?
M-am așezat iar în rândul 3-4 și am plecat destul de tare!
Bețele m-au ținut 4 km , de aici totul a devenit un chin să termin concursul. Probabil am plecat prea tare sau a contat foarte mult noaptea nedormită…
Toată lumea a început să mă depășească, am simțit și eu ce nașpa este! Cred că eram la km 9 printre ultimii, dar de aici parcă totul a prins contur! Din spate m-a ajuns austriacul:
”My man!What happened?Come on let’s run together!”
Nu puteam să spun nu…
Și uite așa am început să recuperez poziții! După ce a văzut că am prins tupeu, prietenul meu a luat-o în față…s-a dus…
Am ajuns la finish epuizat! Am crezut că eram pe ultimul loc la proba scurtă!
Am mers să mă uit la clasament…BOMBĂ, loc 2(U20)!!! NO MĂ! Văd că trebuie să alerg prost ca să ies pe podium…Ce bine mi-a prins că a tras austriacul de mine!
P.S.: Prietenul meu l-a informat pe tata că o să ajung imediat. Să fie pe fază pentru poze! :))
Faină treabă!
La premiere…Toți cei implicați în poveste au fost pe podium! Coincidență?…
Așa a fost…Nu știam atunci că mai târziu omul de la start îmi va fi cândva antrenor! Mai mult de atât, următoare competiție a fost, culmea, la Oradea! O competiție, culmea, organizată de el…
Concluzie:
Nu ezita să visezi! Sigur, stelele se vor alinia măcar o dată în favoarea ta!
”Suntem ființe făcute să visăm. Dacă nu visăm suntem morți.”
Kilian Jornet
”Cindrel în alergare”-2018
După ce am terminat de curățat bicicleta și pe mine după ”Duatlon Țara Bârsei” m-am văzut în mașină mergând spre casă și mi-am spus: ”Cred că am găsit ceva ce îmi place, dacă mai merg la un concurs și sunt la fel de încântat, nu mă mai las!”.
De la Brașov până acasă am avut destul timp să caut, dar nu a durat așa de mult. Aveam în cap să alerg un semimaraton(dacă găseam ceva aproape de casă), de preferat montan. Simplu, următoare competiție din calendar era ”Cindrel în alergare” pe 27 iulie 2018. Am primit acordul și m-am înscris!
Mai era ceva până la concurs…așa că, mi-am făcut un plan de antrenament. Am căutat pe internet niște antrenamnte specifice și nu am mai stat pe gânduri. Totul era clar, nu prea aveam volumul necesar pentru un semimaraton. Am ales să fac 3 alergări de +10km pe săptămână(12-15km), 2 fartlek(15 min). Nu era un program foarte greu de respectat, dar mi-am dat seama că nu îmi zicea nimeni să fac asta. Am mai ratat vreo 2-3 antrenamente…:)))
Concursul se apropia…având în vedere că era cu specific montan și am văzut în regulament că ”Pantofii de trail sunt obligatorii.” am căutat și eu. Am găsit un model care îmi atrăgea privirea și era ok în preț.
La Sportiva-mutant(400-450 lei)-cred că erau la reducere.
Erau perfecți, îmi plăceau enorm, am făcut și antrenamente pe asfalt cu ei. Toate astea după ce la primul concurs i-am purtat noi și am cam suferit. Design-ul e puțin atipic, dar foarte bine gândit. Se mulează perfect pe picior, dar nu îl recomand pentru cei cu un picior lat. Șireturile au un ”cuib” special, astfel nu riști să le agați.
Până la concurs am avut și o ieșire la Refugiul Săruni cu colegii de clasă. A fost fain, ne-am simțit bine și m-a scos din unicele gânduri despre concurs.
Fâșu’ lui Horică va rămâne în istorie!
PS: Fâșu lui Horică este o geacă de-a tatălui meu rămasă la refugiu! Matias s-a îndrăgostit de această geacă!
Concursul-2018
Povestea începe cu o zi înainte. Toată stațiunea Păltiniș era plină, singurele camere libere erau la cel mai ”sculat” hotel din zonă( trebuia să vindem mârțoaga să stăm o noapte acolo). Așa că, am decis să dormim la mașină…O saltea de 2 persoane încape perfect!
Am ajuns în Păltiniș către seară… Am mers să îmi ridic kit-ul și am rămas la ședința tehnică(recomand să luați în serios ședințele tehnice ale concursurilor). A fost bine că am rămas deoarece am aflat date noi despre traseu și am aflat că ar fi bine să ajung în maxim 3h jumătate înapoi , după va începe ploaia. Apoi, fiecare s-a retras la locurile de cazare. Și noi! Am mâncat ceva ”din brișcă” și am început să umflăm salteaua…am dat la pompă și am dat…și am dat…Ceva nu părea ok. Până la urmă, parcă s-a umflat…parcă! Mi-am pregătit echipamentul pentru mâine și ne-am pus la somn după ce am mai dat vreo 3 pompe! Ora 00:00 simțeam în coaste scaunul, ne-am trezit am umflat-o și ne-am pus înapoi la somn. Ora 00:15, salteaua era la ”pământ”, am repetat modelul. Ora 00:30, again…00:35 am găsit pe unde suflă, am pus bandă de izolat. Ora 01:23 :))), iar nu mai aveam nimic sub fund. Atunci, m-am mai trezit! În rest, nu știu exact câte pompe a mai dat tata până dimineață!
Dimineața…
Ne-am trezit mai devreme decât era programat. Am mâncat, mi-am pregătit echipamentul și am mers la START.
START:
M-am poziționat iar în rândul 4-5, am povestit cu lumea…ce mai rețin: o doamnă de vârsta a doua m-a întrebat câți ani am, când a primit răspunsul a fost surprinsă zicând ”Doamne, dar e benefic pentru corpul tău, nu e prea mult?” Iar fața mea la această reacție a fost asta:
Bine că sunt o grămadă de copii în fața televizorului care nici măcar nu știu ce îi ăla semimaraton…iar ție îți este teamă că alerg prea mult.
Răspunsul meu a fost următorul:”Am început cu 10km, dar nu mi-am consumat toată energia!”
Și am plecat…
Totul frumos până la prima urcare, toată lumea mă depășea…am tras destul de tare până acolo…După ce am ajuns în primul punct de control urma plat, o coborâre și iar plat. Supeeer! Cred că am recuperat vreo 30 de locuri, minim! Platul nr. 2 mi-a adus în cale un domn care alerga cam la fel de tare ca mine, am intrat în vorbă și am aflat că un român mutat de vreo 25 ani(atunci) în America, a venit în România să alerge 2 concursuri! Din conversația cu el mai țin minte: ”Tu nu ai playstation acasă, ce cauți pe aici?”. Am mai alergat vreo 2 km cu el, apoi a luat-o în față…
3km singur, cu gândurile mele, surprins că după urcarea ce a fost mai pot să alerg cu 3:57/km(într-adevăr au fost 3 km sub 4:00/km tot concursul, dar au fost:))). După 3km, a mai urmat o urcare…a mers puțin mai bine! Apoi, nu știu de ce am întrebat un voluntar dacă mai este altă urcare(în principiu știam că mai este), dar răspunsul a fost negativ. No fain! Dă-i bice amice!
Nici măcar un km și buf, văd că traseul o ia la dreapta pe o potecă ce urca frumos! Aiiii! Știam eu că ceva nu e ok! Am luat-o încet la pas…cred că m-au depășit vreo 2(eram mulțumit)!
Am ajuns în vârf. În vârful pârtiei Bucin, de acolo coborâreeee, tehnică și frumoasă! Iupiiii.
TROSC, PLEOSC și pe burtă…parcă nu merge la fel după 20km! Am călcat strâmb și am căzut…A durut puțin!
FINISH
În extaz! Super fericit că am reușit să o fac! Epuizat! Și cu glezna umflată! Ce mai conta? Am terminat!
Timp:2h 16 min
Distanță: 23km, 1100m dif nivel
LOC:40 open, 12 categ.(16-29ani)
DE REȚINUT!
-nu alergați cu o pereche nouă de pantofi
-calculați-vă capacitățile
-alergați cât simțiți că vă e bine, nu contează ce zic alții
Țin minte că nici nu am ajuns bine acasă după concursul de la Roșia Montană și căutam deja alte competiții. Cred că am început de pe drum, dar am fost prea rupt…
În principiu căutam ceva puțin mai greu ca precedentul, cât mai aproape posibil ca și dată și să nu fie foarte departe de casă. Mai era un semimaraton care mi-a atras atenția, dar era în capătul celălalt al țării, prin Moldova. Așa că, ziua următoare am dat de veste părinților: ”Știți este un concurs interesant săptămâna viitoare, Sâmbătă, în Râșnov, am putea merge? Pe 01.07.2018!”
Răspuns: ”01.07.2018 îi weekend-ul ăsta, Duminică este 01!”
Eu:”Păi, atunci, Duminica asta!”
Concursul era unul de tip duatlon(bicicletă+alergare) și avea două probe de concurs ”Tura lungă” și ”Tura scurtă”. Bineînțeles că în nebunia mea am vrut să mă înscriu la tura lungă, dar părinții nu au fost de acord doar pentru traseul mai scurt :))
Nici nu am mai stat pe gânduri, intru pe site și mă înscriu! Completez ce era de completat și ajung la punctul final, plata! ”Tati, facem înscrierea?”
Răspuns: ”Hai spune cât costă?”
Nu era o sumă foarte mare, în jur la 150 lei, dar având în vedere deplasarea plus cazarea plus ceva mâncare, plus că trebuia să îmi fac pana la bicicletă plus câteva achiziții pentru o decentă participare…s-a strâns ceva.
Nu am realizat eu, chiar atunci, câte mi s-au pus pe tavă , dar nu cred că am dezamăgit. Până la urmă am cerut bani să merg să fac sport, nu să ies în oraș etc.
M-am înscris! Marțea am și mers să îmi rezolv pana, am făcut câteva reglaje și cam atât…Miercuri am băgat vreo 20 km pe bicicletă, apoi max 6km alergare și cam asta a fost pregătirea pentru concurs! Oricum dacă o luam pe ultimele 7 zile aveam cam 30 km alergați…arhisuficient, nici să nu mă obosesc :))
Vineri după prânz am plecat! Până la prânz, aventură…
”Cum bag eu bicicleta asta imensă în portbagaj?” Inițial am încercat fără să demontez nimic, surprinzător a încăput…Vin în casă fericit la care tata:”Dacă te ocupi de acest capitol, du și bagajele noastre!” No fain!
Merg înapoi și încep să o desfac pe piese, în timp ce o băgam în portbagaj făceam inventarul: roata 1 -bifat, roata 2-bifat, ghidon-bifat, pedale-bifat, etc. După vreo 40 min de împachetat, deoarece am hotărât să nu murdărim foarte mult mașina , am reușit să terminăm cu inventarul . Am pus apoi bagajele și gata de drum.
Am ajuns la Râșnov împreună cu ploaia! Asta nu îmi plăcea foarte mult deoarece concursul era 100% trail. Vineri seara am căutat un loc unde să mâncăm, am găsit un loc super drăguț cu un loc de joacă(interior) imens pentru Luca, datorită lui Rareș Grosar! Mersi!
Sâmbătă, am lenevit destul de mult deoarece a plouat…Am mers după kitul de participare și am montat bicicleta! După vreo 2 ore era gata de concurs. Mai rămânea să pregătesc partea de alergare, să mă decid dacă voi folosi 2 perechi de papuci, ce o să îmi iau la mine…Am mai dat o tură de la pensiune până la zona de start și la somn.
PLAN:
Concurs ”Duatlon Țara Bârsei”
Tura Scurtă-17km bicicletă, 9km alergare
Traseu bicicletă: 17km cu dif de nivel, drum forestier și poteci, site-ul lor nu mai este disponibil să vi-l arăt; aproximam 1h 30min
Traseu alergare:9 km cu 300m nivel, poteci, aproximam 40 minute
Echipament, hidratare și nutriție:
-un camelbak de la kalenji, rezervor de apa 2,5l (l-am umplut cu izotonic, cea mai mare greșeală)
-ceva batoane fitness
-6 plicuri de zahăr, au fost salvatoare
-un gel de la sponser(nu l-am folosit că am zis că e mâncare de astronauți)
-3 fiole de magneziu lichid(salvator)
-telefonul mobil
-ochelari protecție(salvatori)
-o pereche de papuci(cea mai mare greșeală)
-o bicicletă românească DHS (aprox. +25kg)
-cască
Înaintea startului:
Țin minte că îmi era aproape rușine cu ce bicicletă aveam printre ”sculăciunile” de acolo. Priveam mirat toate minunățiile de pe acolo, fiecare făcea ultimele reglaje, umfla roțile etc. Eu eram mulțumit că am reușit să îmi montez bicicleta! Parcă nu aveam nici măcar o șansă în fața lor:” Astea merg singure, dacă adun 10 biciclete de aici, poate chiar mai multe, fac cât a mea!”.
Eu privind către mârțoaga mea!
Am făcut o încălzire și m-am îndreptat către start.
Startul era unul fake, doar pentru poze. Adevăratul start s-a dat de la 3 km de aici, pe un drum forestier. Noroc că am citit regulamentul competiției, majoritatea s-au luat la harță, iar când au ajuns acolo erau cu 80% stamina:)))
START1:
Am început super relaxat, până la adevăratul start! Am rămas printre ultimii, toți râdeam de cei din față care erau gata să rupă asfaltul.
START2:
Nu am fost foarte bine poziționat, eram în linia a doua, dar pe o margine a drumului.
S-a dat startul! Am încercat să ajung din urmă plutonul fruntaș. Am reușit! Ritmul lor mi se părea mult prea lejer așa că am plecat cu încă vreo 5 bicicliști. De aici, aventură, dat fiind faptul că nu știam exact ce înseamnă ”pushbike”(mă gândeam că trebuie să traversăm un pârâu sau ceva). Am ajuns la pârâu, am trecut lejer prin el pe mârțoagă și am continuat(eram sigur că ăsta a fost pushbike-ul)- nu era!
Traseul a luat-o la dreapta și urca prin pădure pe o ”potecă” cu o înclinație de minim 25%(no mă! cred că ăsta ii pushbike) . Mă dau jos de pe mârțoagă și o iau la deal. V-am zis că a plouat non-stop Vineri și Sâmbătă? Eu din fire sunt un băiat super solid, cu greutate similară cu a bicicletei…Vă imaginați ce a fost! 90% cred că am ajuns pe ultimul loc…aici a fost și primul abandon. Eu am aplicat toate metodele posibile de a tracta bicicleta (300m), stând în fund și trăgând de ea sau stând pe burtă și am împins-o, de toate! Sus am ajuns ca un purceluș…dar eram mulțumit! Când îi vedeam pe ceilalți cu bicicletele alea cântărite în grame, parcă înebuneam și erau și aroganți, mai dădeau câte un zâmbet de ăla(”Ui bă fraiere, ce bicicletă am io!”) Cred că doar de asta nu am renunțat!
De aici urma o coborâre foarte abruptă…toți coborau cum au urcat! Eu? Pârtieeeeeeeee ! Am zis să recuperez ce am pierdut…după coborâre era un râu, după calcule mele ar fi trebuit să trec fără problemă…Nu a fost așa, m-am dat peste cap și culmea că am căzut dincolo de râu! De aici, nimic interesant doar că mi-a sărit de vreo 10 ori lanțul și o dată la 2 km mă opream să șterg obloanele de noroi! În zona de finish, am aflat după cursă ca fiecare cobora pe alt traseu! No fain! Fiecare o mers pe traseul lui…Am observat și eu câteva schimbări de direcție în timpul cursei, dar am zis că face o pauză de ”refacere”!
Am ajuns în zona de tranzit!
Și am plecat în alergare!
ALERGAREA:
Tot ce contează e că am recuperat 2 poziții! În rest, a fost crunt, nu știu de ce mi-a plăcut. După km 3 au apărut niște dureri musculare(crampele le-am descoperit mai târziu, la alt concurs)…ultima urcare, similară cu cea de la pushbike, am urcat-o în patru labe. După am băgat un magneziu și 3 pliculețe de zahăr și am putut să alerg cu 4:00 coborârea!
FINISH:
Sfâșiat! Fericit și mândru că am terminat!
Timp? 2h49min
Timp bicicletă: 1h 38 min
Timp alergare: 1h 9 min
Premiere: cu scandal!
Concluzii:
-traseele au fost foarte ”speciale” datorită ploilor din zonă
-nu calcula că vei câștiga timp dacă nu îți schimbi pantofii
Totul a început pe sfârșitul anului școlar 2017-2018 (sfârșitul clasei a IX-a) când am primit o provocare: ”Nu cred că ești în stare să alergi 10 km la o competiție!”.
Am căutat pe internet competiții de alergare ”2018” și am fost foarte surprims să văd că erau o mulțime….”Cum de nu am auzit de așa ceva până acum?”; și am găsit o cursă aproape de casă, Roșia Montană Maraton. https://www.facebook.com/RosiaMontanaMarathon/
Nu am mai stat pe gânduri și am acționat: mi-am cerut voie părinților, deoarece era nevoie de acordul acestora și exista o taxă de participare și m-am înscris!
Nu era un lucru chiar atât de greu, știam că pot să o fac, distanța nu era wow dat fiind faptul că am mai făcut expediții prin munți cu părinții și prietenii mult mai lungi. Așa că, provocarea a fost acceptată!
Concursul a fost pe 23 iunie 2018, la două zile după ziua mea(16 ani!- exact cât să fiu ligibil pentru concurs)
Până la startul competiției am mai participat la un cros în Alba Iulia organizat cu ocazia Zilei Jocurilor Olimpice(o tură de cetate, 2.7km), unde parcă am ieșit în top 10 ”nu mai știu sigur”. Oricum eram motivat! Am alergat destul de bine și am întrecut destul de mulți atleți din echipa liceului. :))
Mai departe…până când am luat vacanța, mai alergam seara pe platou(nu făceam cine știe ce pregătire)! Am aflat că mai participă cineva din orașul meu, o verișoară. Așteptam cu nerăbdare concursul, zici că știam ce va urma #firstlove!
CONCURSUL(2018):
Am hotărât că ar fi mai bine să fim acolo cu o zi înainte, având în vedere că startul era devreme…
Zis și făcut! Am dormit într-o șură transformată într-o ”casă” dacă se poate zice…:)) A fost o noapte frumoasă, afară ploua cu găleata, vântul parcă încerca să ducă cu el acoperișul din internit și nici nu se făcuse foarte frig! Seara am mers să ridicăm kitul de participare și am studiat puțin lista cu premii(speram parcă la un podium la categorie-nu am fost departe) și am văzut rubrica ”premii speciale” !
Dimineața îmi pierise tot cheful de alergare, mă întrebam de ce fac asta…”E frig afară!”, ”Nu aveam ce face acasă?”, ”Bine că eu mă trezesc și în vacanță la 6:30!”-sarcastic!
Hai totuși să o facem și pe asta!!!!
Am ajuns în zona startului și am studiat puțin ”concurența”…mă uitam în jur și vedeam diferite tipuri de oameni:
-erau câțiva mai ”profi”(era cu o oră înaintea startului) și deja își făceau înălzirea
-erau familii, tata alerga, iar mama și copilul erau suporterii(partea tehnică); sau diferite combinații, cu mama alergătoare și tata cu copilul/copiii erau susținătorii
-erau cupluri de la tineri până la generația bunicilor care se pregăteau
-erau oameni simpli, fără cine știe ce marcă de papuci
-erau oameni ”complicați” cu ultima marcă, dar mi s-a dovedit că nu aleargă papucii singuri
-erau săteni care se întrebau de ce naiba aleargă nebunii ăștia
-erau persoane care se încurajau reciproc fiind la primul lor concurs
-erau persoane care discutau de competițiile anterioare; aici am auzit propoziția(”Săptămâna asta nu am prea alergat, cred că am strâns vreo 80 de kilometrii”) atunci mi s-a părut wow, ”ăla chiar vorbește serios??”
Se apropia startul…
Am început și eu o încălzire, nu de alta, dar eram înfrigurat…
Startul…
M-am așezat în rândul 3 sau 4, atunci am simțit ceva ciudat…eram înconjurat de vreo 120-130 de persoane vesele, care povesteau diferite întâmplări și așteptau cu nerăbdare să străbată cei 10 km…țin minte că cineva chiar m-a întrebat și pe mine dacă sunt la primul concurs și cum am dormit peste noapte. Am fost șocat… Dar parcă mă regăseam…
S-a dat startul…
Am început! ”Yupii 10 km!!!”- sarcastic . Am văzut în față vreo 4 băieți cum o iau la goană. Mă gândeam dacă chiar sunt în stare să o ducă așa 10 km….nu au fost toți! Studiasem înainte traseul(aveam habar ce însemnă diferență de nivel și știam să citesc o hartă). Cursa era foarte simplă, coborai 5km și îi urcai 90% asfalt pe singurul drum ce duce către Roșia Montană!
Am pornit și eu destul de tare…țin minte că ceasul mi-a bipăit la primul km 3:29. Mi-am spus ”Dacă o ți cu sub 4:00 /km încă vreo 4 ești tare!”, am reușit! DAR tot ce am coborât acum trebuia să urc…Faină treabă, au început iar întrebările…”Mă obligă cineva să fac asta?”, ”Eu renunț!”- nici nu mi-am spus bine asta că mă ajunge din urmă un bărbat de vărsta a doua spre a treia spunând: ”Te-am văzut că alergi bine la vale! Hai să te văd acum la deal…Aici trebuie să îmi arăți cât ești de bun! Nu te lăsa, mergi puțin la pas și după mai alergi puțin și tot așa. Haaaaai! Doar nu vrei să termin înaintea ta?!” Am fost mega surprins, ce are omul ăsta cu mine, de ce nu mă depășește și gata…Dar vorbele acelea m-au ajutat, parcă am prins puteri! Am început să alerg…auzind din spate aplauze ”Du-te, du-te ! Foarte bine!”
Am ajuns din spate un alt domn, țin minte că am făcut cunoștiință și am început să povestim, ba chiar l-am așteptat într-un punct de alimentare că mai avea ceva să îmi zică… Am alergat împreună până la finish(ne-am luat la întrecere pe ultimii 50 m, așa de ochii lumi)! din poveștile avute mai rețin o propoziție ”Mă pregătesc pentru MURES24H!”- ”Ce naiba? 24 h de alergare…ce tareee”
Țin să menționez că nu eram chiar așa de necunoscător! Știam de Tibi Ușeriu, Robert Hajnal, Kilian Jornet…de UTMB! Nu știam că sunt atât de accesibile pentru orice amator….
Am ajuns la finish…am primit o medalie drăguță de finisher foarte extaziat de faptul că am terminat pe locul 7 la general și 5 la categorie!!!
Atunci parcă m-a prins…sentimentul de la final, unde toată lumea aplaudă, indiferent pe ce loc ești, medalia și gândul că ”Am reușit!” deja mă pregăteau pentru următorul concurs.
Înainte să plecăm spre casă am întrebat organizatorii în ce constă Premiile Speciale. Atunci bombă, aproape bombă eram cel mai tânăr participant :))))
Perfect ! Primul concurs și sunt premiat! Ce mai vrei ? Mai cauți alt motiv să participi la altă competiție?
Ajuns acasă, am început să caut următoarea competiție!
Datorită acestui concurs am început să alerg! Mulțumesc! Voi încerca să fiu prezent în fiecare an! Anul 2020 aduce vârsta pentru maraton…cine știe?
Dacă ești începător și citești asta, ține minte:
-nu alerga cu o pereche nouă de pantofi, testează totul înainte, dă-le kilometrajul peste cap înainte de concurs(nu de alta, dar la primul concurs nu vrei prima unghie ”mov”)
-încălzește bine, învață școala alergării
-ascultă ce se povestește în jurul tău, socializează
-studiază înainte traseul(dificultate, diferență de nivel, lungime etc.)
-nu te lăsa!
-chiar dacă nu ești premiat la primul concurs, participă în continuare, sigur cineva te apreciază!!!!
CONCURS(2019):
A FOST DEOSEBIT!
Un an de alergare…DA, DUPĂ ACEST CONCURS NU M-AM MAI LĂSAT!
Am vrut să fie ceva deosebit…să simt că nu fac ”chestia” asta degeaba…M-am decis să încerc să corup cât mai multe persoane să încerce ”chestia” asta…
Am reușit să îmi corup 2 colegi de clasă: Cristescu Vlad, Szabo Ovidiu! Vă apreciez!
Am zis să o facem frumos….Am planificat așa:
-mergem cu 2 zile înainte de concurs
-dormim la cort lângă Tăul Brazi, foc de tabără, chitară, bezele
-cer senin
Ce a ieșit?
Am mers cu 2 zile înainte de concurs! Ne-am campat, am încercat să facem focul vreo 1h, am reușit și a venit ploaia! Fuga la cort!
S-a lăsat noaptea în max 10 minute…ploua ușor! Muream de foame! Ovidiu ținea neapărat să testăm ceva rații Americane! Am testat ceva și de e acolo, am mai mâncat și de pe la noi…ne-am descurcat!
Apoi, ce facem? Afară a început un spectacol de luminii, ploaia, zici că a dat cineva drumul la robinet…ce puteam să facem? Lumini aveam, chitară aveam…rezultă concert ! Mihai Mărgineanu a fost artistul preferat…Paraschiva a sughițat bine!:))
Am petrecut ceva…Ne-am pus la somn într-o vreme!
Dimineața ceva foșnăia , ceva se tot freca de cort…eu cu Vlad ne-am trezit! Ce naiba o fi? Ovidiu nu are treabă(o să vedeți mai târziu)! Am ieșit, când scot capul…mai să dau nas în nas cu o vacă! :))
După noaptea ”specială” am hotărât să căutăm totuși o cazare, dacă va ploua și noaptea următoare…nu cred că mai aleargă nimeni! Am început să căutăm cazare, totul full! Aproape…Am găsit ceva, o cameră cu un pat matrimonial. Nu-i bai avem saltea!
Am ajuns! Nici nu se puteam mai bine…Acolo ne-am întâlnit cu dl. lt.col. Teodorescu!(o să mai am tangențe cu el de-a lungul timpului)- la momentul respectiv ne cunoșteam destul de bine! Surprinși am fost de faptul că erau acolo și doi elevi de la Colegiul Național Militar ”Dimitrie Cantemir”-Breaza! Două persoane super de treabă…care au făcut niște super medalii de finisher împreună cu familia Teodorescu! Mulțumim!
Am zis să facem ceva până seara. Am vrut să vizităm mina…Am ajuns acolo, a început ploaia, am așteptat, ni s-a spus că nu se mai poate intra, am tradus pentru niște turiști străini și ne-am întors. Normal că prin ploaie. Am ajuns leoarcă…eram obișnuiți cu o seară înainte.
Ziua Concursului…
Ne deșteptăm cu greu! După o noapte de șeptică cu cărți de pă Anglia! Îmi efectuez atent rutina dinaintea concursului și ne îndreptăm spre start!
Startul…
Acum eram focusat…îmi doream să am sentimentul de anul trecut, să mă întrebe cineva cum am dormit…
ACUM eram în prima linie, gata de atac! Mai ales că trebuia să îmi dovedesc mie că într-un an am evoluat! Mai aveam un motiv…un orgoliu care încă aștept să îl distrug, să vadă că și eu pot! Dar omul din spate spune mereu: ”Ai vreme! Stai calm!”!
START
Traseul s-a schimbat! 11km trail, cu aprox. 400m nivel. Mai pe gustul meu! :))
Tensiunea dispare, aplic tactica ce mi-am propus-o! Plec tare, foarte tare până la Tăul Brazi, apoi dând senzația că m-am tăiat aștept să atac pe cea mai grea urcare din traseu! Totul a decurs perfect! Am ajuns primul loc până în vârful dealului…foarte aproape de el! De aici doar coborâre. 100% șanse să câștig bătălia.
100% s-au făcut 15% și scădeau când o tanti și-a scos vacile în drum chiar în fața mea! Primul loc a reușit să treacă chiar înainte! Am tras, dar nu am putut să îl prind…
FINISH
Locul 2! DA! E BINE! Sunt mulțumit! S-a meritat un an în care am schimbat multe!
Pentru mine a fost perfect! Acum așteptam momentul de glorie al colegiilor! Simțeam iar sentimentele de anul trecut când vedeam cum se apropie de finish concurenții!
A fost așa de plăcut ! Am și uitat că era ziua mea! Cadoul peerfect!
Premiere!:
A început așa:
Greu după 11km!
Și s-a terminat așa:
Un concert frumos cu două voci wow! Rareș Andrei Păuna și Bianca Lupșă încă vă urmărim și sperăm să ne mai întâlnim! Alex, nici de tine nu am uitat!
Plus, două surprize…
Ovidiu câștigă un voucher de înscriere gratuită la Maratonul Internațional București și Vlad un tricou ! E tot un premiu nu? primul concurs…va urma
Ovidiu (are la activ un Spartan), Vlad (e cu karatele-îl întelegem)
Dacă un sportiv citește asta:
-un an, antrenamnte, schimbări au fost efectul -loc 2 general, 1 categorie
-am învățat multe, inclusiv tactică(primul concurs la care nu m-a luat valul)
-noapte dinaintea competiției contează
-încearcă să găsești mereu alt motiv de a alerga, nu podiumul
-alimentația și hidratarea au un efect foarte mare asupra concurentului
-apar și elemente neprevăzute în planul de acasă, improvizează
A fost o decizie grea publicarea acestui blog! Am avut de foarte mult timp în plan să fac acest lucru, dar parcă nu am găsit curajul să o fac…
Până la urmă acest lucru s-a întâmplat! Motivul?
1.Am încercat aceste zile(după 10 martie) să mă debarasez total de evenimentele ce au loc la nivel național/mondial, dar inevitabil am avut contact non-stop cu aceste informații. Așa că, dacă tot sunt acasă și am o pauză ”atipică” în mijlocul ”războiului”(școala/alergatul) am decis să o fac! M-am ocupat puțin de partea estetică a blog-ului și l-am făcut public, deși nu am foarte articole publicate.(am cerut înainte sfatul prieteniilor)
2.Această întrerupere a ritmului normal(atât pe plan sportiv/școlar cât și a vieții acasă) mi-a pus niște mari semne de întrebare:
-majoritatea concursurilor s-au anulat/amânat : ”În ce îmi găsesc acum motivația să alerg?” , ”E gata? Atât m-a ținut hobby-ul ăsta?” , ”Am alergat doar pentru a ajunge pe podium?”
-școală: ”Cine știe când mai facem…”, ”Trebuie să lucrez singur?”, ”Serios?”
-acasă: mi-am dat seama că nu îmi mai gătește ro-armycatering, că doar eu-noi(+Luca) sunt în ”vacanță”
Bună, sunt Viorel și am decis să încerc și asta! Sunt un adolescent care vânează experiențe noi și sunt mereu pregătit să înfrunt noi provocări. Am ales să împărtășesc ce am văzut, simțit sau cred…
Defapt- sunt un iubitor de alergare, un elev de liceu militar, un visător care speră să nu rămână doar atât și luptă pentru a nu se întâmpla asta!
De unde această idee?
Urmărec blogg-ul lui Robert Hajnal https://roberthajnal.ro/ ; mi-a plăcut ideea de a împărtăși experințele și a îți consemna toate aventurile!
Cred că am și eu destule de povestit, până la urmă toți suntem unici!
De ce?
Îmi place să povestesc ce și cum am făcut , să citesc ce și cum au făcut alții și să ascult idei, experiențe sau păreri!
Fleser Viorel 