Cum am început să alerg?

Totul a început pe sfârșitul anului școlar 2017-2018 (sfârșitul clasei a IX-a) când am primit o provocare: ”Nu cred că ești în stare să alergi 10 km la o competiție!”.

Am căutat pe internet competiții de alergare ”2018” și am fost foarte surprims să văd că erau o mulțime….”Cum de nu am auzit de așa ceva până acum?”; și am găsit o cursă aproape de casă, Roșia Montană Maraton. https://www.facebook.com/RosiaMontanaMarathon/

Nu am mai stat pe gânduri și am acționat: mi-am cerut voie părinților, deoarece era nevoie de acordul acestora și exista o taxă de participare și m-am înscris!

Nu era un lucru chiar atât de greu, știam că pot să o fac, distanța nu era wow dat fiind faptul că am mai făcut expediții prin munți cu părinții și prietenii mult mai lungi. Așa că, provocarea a fost acceptată!

Concursul a fost pe 23 iunie 2018, la două zile după ziua mea(16 ani!- exact cât să fiu ligibil pentru concurs)

Până la startul competiției am mai participat la un cros în Alba Iulia organizat cu ocazia Zilei Jocurilor Olimpice(o tură de cetate, 2.7km), unde parcă am ieșit în top 10 ”nu mai știu sigur”. Oricum eram motivat! Am alergat destul de bine și am întrecut destul de mulți atleți din echipa liceului. :))

Mai departe…până când am luat vacanța, mai alergam seara pe platou(nu făceam cine știe ce pregătire)! Am aflat că mai participă cineva din orașul meu, o verișoară. Așteptam cu nerăbdare concursul, zici că știam ce va urma #firstlove!

CONCURSUL(2018):

Am hotărât că ar fi mai bine să fim acolo cu o zi înainte, având în vedere că startul era devreme…

Zis și făcut! Am dormit într-o șură transformată într-o ”casă” dacă se poate zice…:)) A fost o noapte frumoasă, afară ploua cu găleata, vântul parcă încerca să ducă cu el acoperișul din internit și nici nu se făcuse foarte frig! Seara am mers să ridicăm kitul de participare și am studiat puțin lista cu premii(speram parcă la un podium la categorie-nu am fost departe) și am văzut rubrica ”premii speciale” !

Dimineața îmi pierise tot cheful de alergare, mă întrebam de ce fac asta…”E frig afară!”, ”Nu aveam ce face acasă?”, ”Bine că eu mă trezesc și în vacanță la 6:30!”-sarcastic!

Hai totuși să o facem și pe asta!!!!

Am ajuns în zona startului și am studiat puțin ”concurența”…mă uitam în jur și vedeam diferite tipuri de oameni:

-erau câțiva mai ”profi”(era cu o oră înaintea startului) și deja își făceau înălzirea

-erau familii, tata alerga, iar mama și copilul erau suporterii(partea tehnică); sau diferite combinații, cu mama alergătoare și tata cu copilul/copiii erau susținătorii

-erau cupluri de la tineri până la generația bunicilor care se pregăteau

-erau oameni simpli, fără cine știe ce marcă de papuci

-erau oameni ”complicați” cu ultima marcă, dar mi s-a dovedit că nu aleargă papucii singuri

-erau săteni care se întrebau de ce naiba aleargă nebunii ăștia

-erau persoane care se încurajau reciproc fiind la primul lor concurs

-erau persoane care discutau de competițiile anterioare; aici am auzit propoziția(”Săptămâna asta nu am prea alergat, cred că am strâns vreo 80 de kilometrii”) atunci mi s-a părut wow, ”ăla chiar vorbește serios??”

Se apropia startul…

Am început și eu o încălzire, nu de alta, dar eram înfrigurat…

Startul…

M-am așezat în rândul 3 sau 4, atunci am simțit ceva ciudat…eram înconjurat de vreo 120-130 de persoane vesele, care povesteau diferite întâmplări și așteptau cu nerăbdare să străbată cei 10 km…țin minte că cineva chiar m-a întrebat și pe mine dacă sunt la primul concurs și cum am dormit peste noapte. Am fost șocat… Dar parcă mă regăseam…

S-a dat startul…

Am început! ”Yupii 10 km!!!”- sarcastic . Am văzut în față vreo 4 băieți cum o iau la goană. Mă gândeam dacă chiar sunt în stare să o ducă așa 10 km….nu au fost toți! Studiasem înainte traseul(aveam habar ce însemnă diferență de nivel și știam să citesc o hartă). Cursa era foarte simplă, coborai 5km și îi urcai 90% asfalt pe singurul drum ce duce către Roșia Montană!

Am pornit și eu destul de tare…țin minte că ceasul mi-a bipăit la primul km 3:29. Mi-am spus ”Dacă o ți cu sub 4:00 /km încă vreo 4 ești tare!”, am reușit! DAR tot ce am coborât acum trebuia să urc…Faină treabă, au început iar întrebările…”Mă obligă cineva să fac asta?”, ”Eu renunț!”- nici nu mi-am spus bine asta că mă ajunge din urmă un bărbat de vărsta a doua spre a treia spunând: ”Te-am văzut că alergi bine la vale! Hai să te văd acum la deal…Aici trebuie să îmi arăți cât ești de bun! Nu te lăsa, mergi puțin la pas și după mai alergi puțin și tot așa. Haaaaai! Doar nu vrei să termin înaintea ta?!” Am fost mega surprins, ce are omul ăsta cu mine, de ce nu mă depășește și gata…Dar vorbele acelea m-au ajutat, parcă am prins puteri! Am început să alerg…auzind din spate aplauze ”Du-te, du-te ! Foarte bine!”

Am ajuns din spate un alt domn, țin minte că am făcut cunoștiință și am început să povestim, ba chiar l-am așteptat într-un punct de alimentare că mai avea ceva să îmi zică… Am alergat împreună până la finish(ne-am luat la întrecere pe ultimii 50 m, așa de ochii lumi)! din poveștile avute mai rețin o propoziție ”Mă pregătesc pentru MURES24H!”- ”Ce naiba? 24 h de alergare…ce tareee”

Țin să menționez că nu eram chiar așa de necunoscător! Știam de Tibi Ușeriu, Robert Hajnal, Kilian Jornet…de UTMB! Nu știam că sunt atât de accesibile pentru orice amator….

Am ajuns la finish…am primit o medalie drăguță de finisher foarte extaziat de faptul că am terminat pe locul 7 la general și 5 la categorie!!!

Atunci parcă m-a prins…sentimentul de la final, unde toată lumea aplaudă, indiferent pe ce loc ești, medalia și gândul că ”Am reușit!” deja mă pregăteau pentru următorul concurs.

Înainte să plecăm spre casă am întrebat organizatorii în ce constă Premiile Speciale. Atunci bombă, aproape bombă eram cel mai tânăr participant :))))

Perfect ! Primul concurs și sunt premiat! Ce mai vrei ? Mai cauți alt motiv să participi la altă competiție?

Ajuns acasă, am început să caut următoarea competiție!

Datorită acestui concurs am început să alerg! Mulțumesc! Voi încerca să fiu prezent în fiecare an! Anul 2020 aduce vârsta pentru maraton…cine știe?

Dacă ești începător și citești asta, ține minte:

-nu alerga cu o pereche nouă de pantofi, testează totul înainte, dă-le kilometrajul peste cap înainte de concurs(nu de alta, dar la primul concurs nu vrei prima unghie ”mov”)

-încălzește bine, învață școala alergării

-ascultă ce se povestește în jurul tău, socializează

-studiază înainte traseul(dificultate, diferență de nivel, lungime etc.)

-nu te lăsa!

-chiar dacă nu ești premiat la primul concurs, participă în continuare, sigur cineva te apreciază!!!!

CONCURS(2019):

A FOST DEOSEBIT!

Un an de alergare…DA, DUPĂ ACEST CONCURS NU M-AM MAI LĂSAT!

Am vrut să fie ceva deosebit…să simt că nu fac ”chestia” asta degeaba…M-am decis să încerc să corup cât mai multe persoane să încerce ”chestia” asta…

Am reușit să îmi corup 2 colegi de clasă: Cristescu Vlad, Szabo Ovidiu! Vă apreciez!

Am zis să o facem frumos….Am planificat așa:

-mergem cu 2 zile înainte de concurs

-dormim la cort lângă Tăul Brazi, foc de tabără, chitară, bezele

-cer senin

Ce a ieșit?

Am mers cu 2 zile înainte de concurs! Ne-am campat, am încercat să facem focul vreo 1h, am reușit și a venit ploaia! Fuga la cort!

S-a lăsat noaptea în max 10 minute…ploua ușor! Muream de foame! Ovidiu ținea neapărat să testăm ceva rații Americane! Am testat ceva și de e acolo, am mai mâncat și de pe la noi…ne-am descurcat!

Apoi, ce facem? Afară a început un spectacol de luminii, ploaia, zici că a dat cineva drumul la robinet…ce puteam să facem? Lumini aveam, chitară aveam…rezultă concert ! Mihai Mărgineanu a fost artistul preferat…Paraschiva a sughițat bine!:))

Am petrecut ceva…Ne-am pus la somn într-o vreme!

Dimineața ceva foșnăia , ceva se tot freca de cort…eu cu Vlad ne-am trezit! Ce naiba o fi? Ovidiu nu are treabă(o să vedeți mai târziu)! Am ieșit, când scot capul…mai să dau nas în nas cu o vacă! :))

După noaptea ”specială” am hotărât să căutăm totuși o cazare, dacă va ploua și noaptea următoare…nu cred că mai aleargă nimeni! Am început să căutăm cazare, totul full! Aproape…Am găsit ceva, o cameră cu un pat matrimonial. Nu-i bai avem saltea!

Am ajuns! Nici nu se puteam mai bine…Acolo ne-am întâlnit cu dl. lt.col. Teodorescu!(o să mai am tangențe cu el de-a lungul timpului)- la momentul respectiv ne cunoșteam destul de bine! Surprinși am fost de faptul că erau acolo și doi elevi de la Colegiul Național Militar ”Dimitrie Cantemir”-Breaza! Două persoane super de treabă…care au făcut niște super medalii de finisher împreună cu familia Teodorescu! Mulțumim!

Am zis să facem ceva până seara. Am vrut să vizităm mina…Am ajuns acolo, a început ploaia, am așteptat, ni s-a spus că nu se mai poate intra, am tradus pentru niște turiști străini și ne-am întors. Normal că prin ploaie. Am ajuns leoarcă…eram obișnuiți cu o seară înainte.

Ziua Concursului…

Ne deșteptăm cu greu! După o noapte de șeptică cu cărți de pă Anglia! Îmi efectuez atent rutina dinaintea concursului și ne îndreptăm spre start!

Startul…

Acum eram focusat…îmi doream să am sentimentul de anul trecut, să mă întrebe cineva cum am dormit…

ACUM eram în prima linie, gata de atac! Mai ales că trebuia să îmi dovedesc mie că într-un an am evoluat! Mai aveam un motiv…un orgoliu care încă aștept să îl distrug, să vadă că și eu pot! Dar omul din spate spune mereu: ”Ai vreme! Stai calm!”!

START

Traseul s-a schimbat! 11km trail, cu aprox. 400m nivel. Mai pe gustul meu! :))

Tensiunea dispare, aplic tactica ce mi-am propus-o! Plec tare, foarte tare până la Tăul Brazi, apoi dând senzația că m-am tăiat aștept să atac pe cea mai grea urcare din traseu! Totul a decurs perfect! Am ajuns primul loc până în vârful dealului…foarte aproape de el! De aici doar coborâre. 100% șanse să câștig bătălia.

100% s-au făcut 15% și scădeau când o tanti și-a scos vacile în drum chiar în fața mea! Primul loc a reușit să treacă chiar înainte! Am tras, dar nu am putut să îl prind…

FINISH

Locul 2! DA! E BINE! Sunt mulțumit! S-a meritat un an în care am schimbat multe!

Pentru mine a fost perfect! Acum așteptam momentul de glorie al colegiilor! Simțeam iar sentimentele de anul trecut când vedeam cum se apropie de finish concurenții!

A fost așa de plăcut ! Am și uitat că era ziua mea! Cadoul peerfect!

Premiere!:

A început așa:

Greu după 11km!

Și s-a terminat așa:

Un concert frumos cu două voci wow! Rareș Andrei Păuna și Bianca Lupșă încă vă urmărim și sperăm să ne mai întâlnim! Alex, nici de tine nu am uitat!

Plus, două surprize…

Ovidiu câștigă un voucher de înscriere gratuită la Maratonul Internațional București și Vlad un tricou ! E tot un premiu nu? primul concurs…va urma

Ovidiu (are la activ un Spartan), Vlad (e cu karatele-îl întelegem)

Dacă un sportiv citește asta:

-un an, antrenamnte, schimbări au fost efectul -loc 2 general, 1 categorie

-am învățat multe, inclusiv tactică(primul concurs la care nu m-a luat valul)

-noapte dinaintea competiției contează

-încearcă să găsești mereu alt motiv de a alerga, nu podiumul

-alimentația și hidratarea au un efect foarte mare asupra concurentului

-apar și elemente neprevăzute în planul de acasă, improvizează

SUNT TOT EU!

Lasă un comentariu

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe