”Când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău!”

Paulo Coelho

Am terminat întreg semimaratonul de la Păltiniș, dar am fost prea rupt să caut în drumul spre casă următorul concurs :))

Am luat vreo 3 zile pauză și mă gândeam serios dacă chiar îmi place așa mult ”alergarea asta”…

Culmea-în a patra zi după concurs am ieșit iar la alergat. Când m-am întors acasă eram cu ochii în monitor după alte concursuri…

Am găsit ceva interesant la Târgu Mureș, o cursă de 12,5km cu 315m dif. nivel din cadrul Xterra Romania Accenture(o competiție internațională cu foarte multe probe de concurs: triatlon, duatlon, aquatlon, cros de noapte și crosul meu). Ce vreau să subliniez aici este următorul aspect: la momentul actual, sunt membru al clubului Xterra Sport Bihor…primul podium a fost la Xterra Romania Accenture!!!!

Interesant nu?

Pe vremea aia, nu știam eu exact care îi treaba cu triatlonul ăsta…Știam probele, dar nu prea știam distanțele. E, acum sunt informat, un full ironman înseamnă 3,8km înot, 180km bicicletă, 42km alergare, half-ironman îi pe jumate și mai este sprint și olimpic! Tentant, nu? Mi se părea aproape imposibil să facă cineva așa ceva…aproape deoarece dacă există Tibi Ușeriu să alerge la Arctic sunt și ”nebuni” să facă treaba asta. -poate o să se întâmple și asta cândva :))

Crosul avea două probe12,5km și 25km. Parcă nu aveam puterea necesară să alerg încă un semi +4km…așa că am ales să alerg 12,5km. M-am înscris Miercuri! Vineri era concursul!

Joi seara am plecat către Târgu Mureș…Am avut o noapte grea, Luca a avut chef de povești! În cameră era prea cald…Așa că, dimineața aveam un chef nebun de stat în pat. Nu aveam nici cea mai mică voință să alerg! După micul dejun am prins puțin curaj și am decis să încerc.

Înainte de start

Startul era de pe platoul Cornești! Am ajuns cu jumătate de oră înainte de start acolo. Am ridicat kitul și ne-am îndreptat spre mașină, lângă noi a parcat un Austriac care ne-a salutat respectuos în Română :)) wow. Ne-a întrebat de unde se ridică kitul…După ce s-a întors m-a întrebat dacă ne vedem și mâine la triatlon, răspunsul a fost ”nu” (nu știam exact în acel moment dacă voi termina 12km, să și inot, să mă dau cu bicicleta…clar nu. Aveam în cap numai experiența de la Duatlon Țara Bârsei).

Răspunsul lui: ”Ok! But tonight at the Dracula Night Run we will run together! No?”

Deja mă simțeam prost…El participă la trei probe și eu nu sunt în stare să alerg 12km!?

STARTUL:

Am mers împreună cu acel domn la start…Acolo mi-a mai atras privirea un alt domn…

”Pun pariu că și el aleargă 25 km așa , de încălzire, pentru mâine!”

Vi se pare cunoscut ? Mie da! Acum, el este omul care mă îndrumă! El este omul de care depind cel mai mult! El este omul care m-a acceptat în grupul Xterra! El este omul care a văzut ceva în mine! El este omul care mă sprijină și îmi dezvăluie toate tainele sportului!El este omul care mi-a dat din apa lui încă de la prima alergare împreună! El este omul care împreună cu Kinga m-au primit în casa lor fără să mă cunoască 100%! El este omul care are încredere în mine! El este omul care mi-a schimbat viața!

Pe lângă toate acestea…are ceva aparte! O comunitate superbă! Oameni pe care nu îi întâlnești oriunde! Și ei m-au primit în familia Xterra, chiar dacă, am apărut de nicăieri! Nu eram din Oradea, nu aveam tangențe cu nimeni din club…și totuși, eram cu ei! Acum, cunosc personal o bună parte din echipă, am descoperit niște persoane unice nu doar prin caracter și înfățișare, ci și prin ”vis”! Nu oricine își propune să devină un ”Ironman”, mai mult decât atât, SĂ REUȘEASCĂ!

De multe ori mă întreb cum am ajuns să fac parte din această familie! Probabil e biletul câștigător la lotto! :)) ( Nu se compară! E mai mult…mult mai mult…) Probabil fără această familie, alergarea era o experiență și atât! Pe această cale le mulțumesc enorm tuturor membrilor clubului! Cât pentru tine, Istvan, mulțumirile sunt sigur că o să fie speciale!

Mai contează ce s-a întâmplat la concurs? Coincidență?

M-am așezat iar în rândul 3-4 și am plecat destul de tare!

Bețele m-au ținut 4 km , de aici totul a devenit un chin să termin concursul. Probabil am plecat prea tare sau a contat foarte mult noaptea nedormită…

Toată lumea a început să mă depășească, am simțit și eu ce nașpa este! Cred că eram la km 9 printre ultimii, dar de aici parcă totul a prins contur! Din spate m-a ajuns austriacul:

”My man!What happened?Come on let’s run together!”

Nu puteam să spun nu…

Și uite așa am început să recuperez poziții! După ce a văzut că am prins tupeu, prietenul meu a luat-o în față…s-a dus…

Am ajuns la finish epuizat! Am crezut că eram pe ultimul loc la proba scurtă!

Am mers să mă uit la clasament…BOMBĂ, loc 2(U20)!!! NO MĂ! Văd că trebuie să alerg prost ca să ies pe podium…Ce bine mi-a prins că a tras austriacul de mine!

P.S.: Prietenul meu l-a informat pe tata că o să ajung imediat. Să fie pe fază pentru poze! :))

Faină treabă!

La premiere…Toți cei implicați în poveste au fost pe podium! Coincidență?…

Așa a fost…Nu știam atunci că mai târziu omul de la start îmi va fi cândva antrenor! Mai mult de atât, următoare competiție a fost, culmea, la Oradea! O competiție, culmea, organizată de el…

Concluzie:

Nu ezita să visezi! Sigur, stelele se vor alinia măcar o dată în favoarea ta!