Sezonul I, Episodul 3

”Suntem ființe făcute să visăm. Dacă nu visăm suntem morți.”

Kilian Jornet

”Cindrel în alergare”-2018

După ce am terminat de curățat bicicleta și pe mine după ”Duatlon Țara Bârsei” m-am văzut în mașină mergând spre casă și mi-am spus: ”Cred că am găsit ceva ce îmi place, dacă mai merg la un concurs și sunt la fel de încântat, nu mă mai las!”.

De la Brașov până acasă am avut destul timp să caut, dar nu a durat așa de mult. Aveam în cap să alerg un semimaraton(dacă găseam ceva aproape de casă), de preferat montan. Simplu, următoare competiție din calendar era ”Cindrel în alergare” pe 27 iulie 2018. Am primit acordul și m-am înscris!

Mai era ceva până la concurs…așa că, mi-am făcut un plan de antrenament. Am căutat pe internet niște antrenamnte specifice și nu am mai stat pe gânduri. Totul era clar, nu prea aveam volumul necesar pentru un semimaraton. Am ales să fac 3 alergări de +10km pe săptămână(12-15km), 2 fartlek(15 min). Nu era un program foarte greu de respectat, dar mi-am dat seama că nu îmi zicea nimeni să fac asta. Am mai ratat vreo 2-3 antrenamente…:)))

Concursul se apropia…având în vedere că era cu specific montan și am văzut în regulament că ”Pantofii de trail sunt obligatorii.” am căutat și eu. Am găsit un model care îmi atrăgea privirea și era ok în preț.

La Sportiva-mutant(400-450 lei)-cred că erau la reducere.

Erau perfecți, îmi plăceau enorm, am făcut și antrenamente pe asfalt cu ei. Toate astea după ce la primul concurs i-am purtat noi și am cam suferit. Design-ul e puțin atipic, dar foarte bine gândit. Se mulează perfect pe picior, dar nu îl recomand pentru cei cu un picior lat. Șireturile au un ”cuib” special, astfel nu riști să le agați.

Până la concurs am avut și o ieșire la Refugiul Săruni cu colegii de clasă. A fost fain, ne-am simțit bine și m-a scos din unicele gânduri despre concurs.

• 

• 

• 

Fâșu’ lui Horică va rămâne în istorie!

PS: Fâșu lui Horică este o geacă de-a tatălui meu rămasă la refugiu! Matias s-a îndrăgostit de această geacă!

Concursul-2018

Povestea începe cu o zi înainte. Toată stațiunea Păltiniș era plină, singurele camere libere erau la cel mai ”sculat” hotel din zonă( trebuia să vindem mârțoaga să stăm o noapte acolo). Așa că, am decis să dormim la mașină…O saltea de 2 persoane încape perfect!

Am ajuns în Păltiniș către seară… Am mers să îmi ridic kit-ul și am rămas la ședința tehnică(recomand să luați în serios ședințele tehnice ale concursurilor). A fost bine că am rămas deoarece am aflat date noi despre traseu și am aflat că ar fi bine să ajung în maxim 3h jumătate înapoi , după va începe ploaia. Apoi, fiecare s-a retras la locurile de cazare. Și noi! Am mâncat ceva ”din brișcă” și am început să umflăm salteaua…am dat la pompă și am dat…și am dat…Ceva nu părea ok. Până la urmă, parcă s-a umflat…parcă! Mi-am pregătit echipamentul pentru mâine și ne-am pus la somn după ce am mai dat vreo 3 pompe! Ora 00:00 simțeam în coaste scaunul, ne-am trezit am umflat-o și ne-am pus înapoi la somn. Ora 00:15, salteaua era la ”pământ”, am repetat modelul. Ora 00:30, again…00:35 am găsit pe unde suflă, am pus bandă de izolat. Ora 01:23 :))), iar nu mai aveam nimic sub fund. Atunci, m-am mai trezit! În rest, nu știu exact câte pompe a mai dat tata până dimineață!

Dimineața…

Ne-am trezit mai devreme decât era programat. Am mâncat, mi-am pregătit echipamentul și am mers la START.

START:

M-am poziționat iar în rândul 4-5, am povestit cu lumea…ce mai rețin: o doamnă de vârsta a doua m-a întrebat câți ani am, când a primit răspunsul a fost surprinsă zicând ”Doamne, dar e benefic pentru corpul tău, nu e prea mult?” Iar fața mea la această reacție a fost asta:

Bine că sunt o grămadă de copii în fața televizorului care nici măcar nu știu ce îi ăla semimaraton…iar ție îți este teamă că alerg prea mult.

Răspunsul meu a fost următorul:”Am început cu 10km, dar nu mi-am consumat toată energia!”

Și am plecat…

Totul frumos până la prima urcare, toată lumea mă depășea…am tras destul de tare până acolo…După ce am ajuns în primul punct de control urma plat, o coborâre și iar plat. Supeeer! Cred că am recuperat vreo 30 de locuri, minim! Platul nr. 2 mi-a adus în cale un domn care alerga cam la fel de tare ca mine, am intrat în vorbă și am aflat că un român mutat de vreo 25 ani(atunci) în America, a venit în România să alerge 2 concursuri! Din conversația cu el mai țin minte: ”Tu nu ai playstation acasă, ce cauți pe aici?”. Am mai alergat vreo 2 km cu el, apoi a luat-o în față…

3km singur, cu gândurile mele, surprins că după urcarea ce a fost mai pot să alerg cu 3:57/km(într-adevăr au fost 3 km sub 4:00/km tot concursul, dar au fost:))). După 3km, a mai urmat o urcare…a mers puțin mai bine! Apoi, nu știu de ce am întrebat un voluntar dacă mai este altă urcare(în principiu știam că mai este), dar răspunsul a fost negativ. No fain! Dă-i bice amice!

Nici măcar un km și buf, văd că traseul o ia la dreapta pe o potecă ce urca frumos! Aiiii! Știam eu că ceva nu e ok! Am luat-o încet la pas…cred că m-au depășit vreo 2(eram mulțumit)!

Am ajuns în vârf. În vârful pârtiei Bucin, de acolo coborâreeee, tehnică și frumoasă! Iupiiii.

TROSC, PLEOSC și pe burtă…parcă nu merge la fel după 20km! Am călcat strâmb și am căzut…A durut puțin!

FINISH

În extaz! Super fericit că am reușit să o fac! Epuizat! Și cu glezna umflată! Ce mai conta? Am terminat!

Timp:2h 16 min

Distanță: 23km, 1100m dif nivel

LOC:40 open, 12 categ.(16-29ani)

DE REȚINUT!

-nu alergați cu o pereche nouă de pantofi

-calculați-vă capacitățile

-alergați cât simțiți că vă e bine, nu contează ce zic alții

-socializați

-verificați de acasă dacă nu e spartă salteaua

VA URMA…Concurs 2019!